Lista mea de bloguri

marți, 16 februarie 2010

you know i'm no good


Meet you downstairs in the bar and hurt,
Your rolled up sleeves in your skull t-shirt,
You say "What did you do with him today?",
And sniffed me out like I was Tanqueray,
'Cause you're my fella my guy.
Hand me your Stella and fly,
By the time I'm out the door,
You tear men down like Roger Moore.

I cheated myself,
Like I knew I would,
I told you I was trouble,
You know that I'm no good.

Upstairs in bed with my ex boy,
He's in a place but I can't get joy,
Thinking on you in the final throes,
This is when my buzzer goes,
Run out to meet you, chips and pitta,
You say, "when we're married",
'cause you're not bitter,
"There'll be none of him no more,"
I cried for you on the kitchen floor.

I cheated myself,
Like I knew I would,
I told you I was trouble,
You know that I'm no good.

Sweet reunion Jamaica and Spain,
We're like how we were again,
I'm in the tub, you on the seat,
Lick your lips as I soap my feet,
Then you notice likkle carpet burn,
My stomach drops and my guts churn,
You shrug and it's the worst,
Who truly stuck the knife in first.

I cheated myself,
Like I knew I would,
I told you I was trouble,
You know that I'm no good.

f







luni, 15 februarie 2010

`cause we don`t care




“One lie tells a thousand stories, The greatest stories that were ever told.”

Photo: Ana Tache

Fara titlu




Dupa ce totul se sfarsise ea se intoarce acasa si hotaraste sa-si lase trecutul in urma si decide sa inceapa un nou capitol. Este ciudat cum noi, oamenii dupa anumite experiente(deceptii), stagnam, iar apoi dintr-un anumit instinct decidem sa incepem alte “aventuri” , care oricum vor avea si ele un sfarsit. Toate lucrurile au un sfarsit, iar sfarsitul este in functie de cum ni-l construim noi singuri.
Dupa cum spuneam s-a intors la casa parinteasca unde toate amintirile o contopeau. Nu-si dadea seama de nimic, mergea decat fara oprire, se indrepta spre gradina. Nu era un loc spercial pt ea , din contra …gradina nu era mare lucru…un singur copac era prezent in toata imaginea de ansamblu.
Copacul parea un barbat inalt cu brate puternice care ar fi cuprins-o dintr-o singura imbratisare. Nu-si dadea seama de nimic. Se aseaza in fata lui. Trunchiul de copac o domina tremura toata.
“Situ ca la scoala doamna invatatoare ne spunea ca trunchiul de copac reprezinta stabilitate si echilibru pentru un om, este ciudat de ce mi-am amintit asta tocmai acum,este ceva involuntar. De multe ori imi doresc ca memoria mea involuntara sa nu mai ocupe un loc asa de important in viata mea. Am venit aici nu stiu de ce probabil instabilitatea mea psihica ma face sa ajung langa lucruri stabile .‘’
Isi scoate o foaie si un pix si incepe sa scrie. Foaia se uda. Scrisul nu era tocmai lizibil. Nu intelegea nimic. Arunca foaia.
“ Stii intr.-o zi cand am plecat de acasa am cunoscut o femeie cu 20 de ani mai mare ca mine. Era foarte frumoasa, m-a atrás din prima clipa in care am vazut-o. Eu aveam decat 15 ani. Nu stiam ce se intampla cu mine. Imi puneam mereu intrebari : « oare nu sunt ca ceilallti ? » , « oare imi plac femeile ? », « si de ce ea ? ». Nu aveam pe nimeni sa-mi explice desi acum imi dau seama ca eu eram singura care puteam sa-mi explic totul. Am ‘’abordat-o ,, din prima clipa. Si ea m-a placut. Era ciudata, era genu de femeie puternica , stia ce vroia , era hotarata. Eram ca doua poluri, simteam ca intre noi doua sta intreg globul pamantesc, cand ma gandeam , cate diferente exista intre noi. Am analizat-o , era exact cum ma vadeam eu peste 20 de ani. Oare ma vedeam in oglinda? Imi placea ceea ce vedeam.
Si ea ma studia ca pe un peste cand il vezi intr.-un acvariu si iti pui intrebarea ‘’oare cum se simte in pielea lui?’’ Frumusetea ei trezea in mine senzatii nebanuite.
Primul lucru care m-a intrebat a fost ce mi-ar placea cel mai mult sa fac. Eu i-am raspuns ca mi-ar place sa petrec o noapte cu ea sa stau goala in patul ei si sa privesc femeia din ea.
Ea ramasese blocata. M-a intrebat daca sigur asta vreau. Eram foarte fericita mi-am dat seama ca nu ma va refuza numai prin intrebarea care mi-o pusese. M-a luat de mana si am plecat. Am ajuns la ea acaca. Curtea era inconjurata de cruci. Totul s-a intamplat repede. Nici un mi-am dat seama cand din doua persoane devenisem una. La 15 ani deja ma simteam ‘’femeie’’. Eram fericite. Au trecut 2 ani..in tot acest timp m-a invata o multime de lucruri.
Intr.-o zi cineva ciocane la usa noastra. Ea nu era acasa. Am deschis eu. Era un barbat. Spre surprinderea mea cand am vazut acel barbat am avut un sentiment ciudat. Era un barbat puternic , inalt cu bratze mari care m-ar fi putut cuprinde toata in bratele lui. L-am intrebat ce doreste, iar el cu un glas senin m-a intrebat ‘’Cristina e acasa?’’ In mintea mea deja se derulau mii de intrebari. ‘’un barbat?’’ , ‘’ce cauta un barbat in viata noastra?’’ , ‘’de ce un barbat ?’’, ‘’cine era ?’’
Nu am putut sa-i pun lui intrebarile astea. Am fost egoista i-am zis ca persoana pe care o cauta nu mai sta aici. Cristina devenise o obsesie pentru mine , un model; prin ea ma vedeam pe mine o iubeam si in acelasi timp ma iubeam pe mine. Simteam asta.
El a plecat. Ma simteam atat de nesigura cand ma gandeam ca un ‘’el’’ exista in viata noastra. Nu i-am zis Cristinei nimic ; nici ea mie timp de 2 zile decat trupurile noastre vorbeau. In dimineata urmatoare, acelasi barbat la usa noastra , aceeasi intrebare , acelasi raspuns , aceasi simtire, aceeasi privire senina. Totul s-a intamplat la fel pana cand i-am pus intrebarea ce vrea de la ea. Raspunsul care l-am primit mi-a schimbat viata . raspunsul eram chiar eu , pe mine ma vroia si m-a avut .Acum chiar ma simteam femeie. A fost foarte excitant pentru mine sa descopar trupul unui barbat. Era ceva nou si imi placea ceea ce vedeam. Nu stiam din nou ce se intampla. Simteam mii de senzatii, mirosuri diferite , atingeri diferite, dar imi placeau amandoua. L-am intrebat cine e de unde vine. Ma simteam un gunoi , un gunoi necesar pt un cersator. Ma culcasem cu un necunoscut , cu un barbat . singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: “sunt bisexuala!”
A inceput sa mi vorbeasca , vocea lui o simteam si in cea mai mica vertebra a creierului. Era sotul Cristinei cu care avusese multi copii , dar nu le-au trait nici unul. Acum incepusem sa inteleg prezenta crucilor din jurul casei. Ciudat credeam ca iubesc doau persoane in acelasi timp ,dar nu ma iubeam nici pe mine. Totul ma tulburase, din nou nu stiam nimic. Am plecat , doua luni nu i-am vazut nu stiam nimic de ei. Erau singurele persoane care ma faceau sa ma simt libera. Mergeam pe marginea bulevardului pana cand o masina s-a oprit in fata mea. Erau ei doi, persoanele pe care le iubeam , un barbat si o femeie , care si ei cred ca se iubeau la randul lor. Pareau fericiti. M-am urcat in masina. Ambele mirosuri mi-au lovit toate simturile, eram atat de agitata i-as fi vrut pe amandoi dar ei nu ma mai vroiau. Cand am auzit lucrul acesta nu am parut uimita, ma asteptam.
Nu le-am zis nimic. Le-am spus sa opreasca masina sa ma dau jos. Asta au si facut nici unul din ei nu a incercat sa ma opreasca. Aveau un zambet demonic pe fata nu-l intelegeam. Amandoi m-au sarutat, simteam ca ma scurg prin ei, dar ei nu vedeau asta.
Tremuram, lacrimile imi stateau in gat. M-am abtinut sa nu plang vroiam sa ma stie curajoasa.
M-am intors cu spatele si am inceput sa pasesc aveam impresia ca intru in pamant. Era liniste. Dintr-o data totul se sparge intrun sunet infernal. Masina care tocmai plecase s-a izbit de un tir. M-am intors. Credeam ca nu vad bine capul imi era greu si picioarele abia le puteam tara. Ma blocasem. Din nou un stiam ce se intampla. Multa lume se stransese in jur. Totul era praf si sange. M-a cutremuram. O voce se auzea in mintea mea “au murit pleaca”. Si asta am facut , am plecat.
Eram un nimeni intr.-o lume de nimic. Trecuse un an nu stiu cum am supravietuit deoarece nu aveam un loc de munca, de fapt am lucrat ca prostituata in mai multe baruri dar pana la urma m-au dat afara. Sunt sigura ca nu m-au dat afara ca nu-mi faceam meseria bine ci, doar si-au dat seama ca nu era de mine acel lucru un se mula cum trebuie. De scoala nici nu se mai punea problema. Eram marcata de ceea ce se intamplase inca le mai simteam prezenta in viata mea. M-am hotarat sa ma intorc la parintii mei cu care nu ma intelegeam deloc bine, nu eram de acord cu regulile lor stricte de viata nu erau pentru mine eu vroiam altceva.Nu stiu cum i-am gasit , poate ca aveam mare nevoie de ei si asta m-a facut sa- i gasesc. Erau in apropiere de Bucuresti la bunicii mei. Cand m-au vazut prima data nu m-au recunoscut dar intr.-un final si-au dat seama ca sunt eu. M-au luat acasa. In drum spre casa, mama a inceput sa ma chinuie cu mii de intrebari . Toate raspunsurile mele erau “sunt bisexuala”, Ramanea socata se enerva, tipa, ma agita. Imi venea sa ma arunc din masina si asta am incercat sa fac, dar nu mi-a reusit deoarece tata s-a speriat si a pierdut controlul masinii si am facut accident.
Doua saptamani am stat in coma, iar cand m-am trezit am avut “minunata” surpriza sa aflu ca parintii mei au murit in urma accidentului. Deja nu mai reactionam. Acum. chiar ma simteam un nimeni. Am plecat de acolo si am ajuns aici.”
Statea dreapta in fata trunchiului de copac si vocea ei era din ce in ce mai sigura.
’’Am 18 ani si doar am pierdut , e timpul sa-mi dau seama de ce se intampla cu mine.Poate ca asta am vrut sa se intample. Nici acum nu stiu daca cei doi au murit, dar stiu sigur ca am spart oglinda de care vorbeam la inceput. Ii iubesc si acum pe amandoi ei m-au ajutat intr-un fel sa ma maturizez, desi daca stau bine sa ma gandesc poate nici nu stiu ce-i aia viata. Instabilitatea mea psihica m-a facut sa trec pe langa unele lucruri care poate ma faceau fericita la vremea aia. Am vrut o schimbare, dar trebuia sa ma gandesc mai bine la ceea ce vreau. ‘’
Fata i se lumina din ce in ce mai tare, iar zambetul incet incet i se contura pe fata.
‘’Sunt o persoana cu adevarat buna merit o viata minunata plina de succes si fericire bucurie si emotie. Am dreptul sa am relatii optime o sanatate excelenta. Sunt extraordinara nu a mai existat niciodata o persoana ca mine in toata istoria omenirii pe pamanat. In primul rand mi-a placut ce am exprimat si dorinta arzatoare a fost ca ele sa fie cu adevarat si pentru mine. In al doilea rand raspunsul meu a fost marcat de scpeticism si neincredere. Parerea mea este ca cel mai important principiu mental si spiritual este poate ca devii ceea ce gandesti in cea mai mare parte a timpului.’’
Isi ridica ochii si studiaza arborele cu atentie.
“Stii? De fapt nu cred ca stii. Forma ta atat de senzuala ma duce cu gandul la ea, iar maretia ta care ma domina ma duce cu gandul la el. Poate de asta ti-am zis tie toate aceste lucruri pt ca ma duci cu gandul la ei, abia acum. mi-am dat seama. Poate mereu mi-am dorit sa vorbeasc asa deschis si cu ei dar intotdeauna m-a oprit ceva .Poate nici un i-am iubit, poate am fost doar o obsedata, poate i-am vazut ca pe niste parinti si ei ca pe copilul care un l-au avut niciodata, poate ca il iubeam si pe el doar ca era barbatul care o iubea la randul sau pe ea ,poate ca…sau nici macar nu mai stiu. Nu stiu cine au fost nu stiu ce au facut inainte. Nu stiu nimic.
Si de unde sa incep daca in mine nu s-a terminat inca ? ‘’



S-a ridicat si a plecat. Nimeni nu a mai auzit de ea din ziua aceea nici macar eu.

Text : Patrascu Mirela
Photo : Catalin Soare



joi, 11 februarie 2010

skin




Poem pentru tine

...

duminica dimineata!
Am scris,albastru,
pe sanul tau.

Ti-am apucat coasta
si am muscat lacom
din obrazul sternului.

Mi-am asezat usor pieptul
peste abdomenul balantei
de sfarcuri.

Duminica dupa-amaiza!
Ne-am asezat intinsi pe
marea de trupuri,

lumina sfanta ne saruta
umerii...

sanul drept,pe liniile
palmei,fremata in soapta,
odata la trei note.

Duminica seara!
Obrazul meu face dreagoste
cu obrazul tau.
text and photo: jartphotography.blogspot.com

miercuri, 10 februarie 2010

,,





Fum. multe voci. mă ghemuiesc lângă livia. ea vorbeşte desenează animale ciudate în aer, trupuri de femei, trupuri de bărbaţi, se desprinde pluteşte, pluteşte ia tot aerul. bea apa din glastra florilor. cel mai seducător gest pe ziua de azi.
Aşa îmi amintesc câteodată.

lumea e un vagin umed prin care ne plimbăm. în urma noastră rodeşte. copacii iau formele mersului ei, noi ne lungim în iarbă şi îi privim cum cresc. le cuprindem trunchiurile în braţe. ea îi sărută ca pe nişte amanţi înalţi. foarte înalţi.

Elis ioan

nu



nu prea am nimic de spus.

Things I wish I’d known when I was younger


Most people learn over time, but often learning comes too late to be fully useful. There are certainly many things that I know now that would have been extremely useful to me earlier in my life; things that could have saved me from many of the mistakes and hurts I suffered over the years—and most of those that I inflicted on others too.

I don’t buy the romantic notion that my life has been somehow richer or more interesting because of all the times I screwed up; nor that the mistakes were “put” there to help me learn. I made them myself—through ignorance, fear, and a dumb wish to have everyone like me—and life and work would have been less stressful and more enjoyable (and certainly more successful) without them. So here are some of the things I wish I had learned long ago. I hope they may help a few of you avoid the mistakes that I made back then.

* Most of it doesn’t matter. So much of what I got excited about, anxious about, or wasted my time and energy on, turned out not to matter. There are only a few things that truly count for a happy life. I wish I had known to concentrate on those and ignore the rest.
* The greatest source of misery and hatred in this world is clinging to past hurts. Look at all the terrorists and militant groups that hark back to some event long gone, or base their justification for killing on claims of some supposed historical right to a bit of land, or redress for a wrong done hundreds of years ago.
* Waiting to do something until you can be sure of doing it exactly right means waiting for ever. One of the greatest advantages anyone can have is the willingness to make a fool of themselves publicly and often. There’s no better way to learn and develop. Heck, it’s fun too.
* Following the latest fashion, in work or in life, is spiritual and intellectual suicide. You can be a cheap imitation of the ideal of the moment; or you can be a unique individual. The choice is yours. Religion isn’t the opiate of the masses, fashion is.
* If people complain that you’re too fond of going your own way and aren’t fitting in, you must be on the right track. Who wants to live life as a herd animal? The guys in power don’t want you to fit in for your own sake; they want you to stop causing them problems and follow their orders. You can’t have the freedom to be yourself and meekly fit in at the same time.
* If you make your work your life, you’re making your life into hard work. Like most people, I confused myself by looking at people like artists and musicians whose life’s “work” fills their time. That isn’t work. It’s who they are. Unless you have some overwhelming passion that also happens to allow you to earn a living doing it, always remember that work should be a means to an end: living an enjoyable life. Spend as little time on the means as possible consistent with achieving the end. Only idiots live to work.
* The quickest and simplest way to wreck any relationship is to listen to gossip. The worst way to spend your time is spreading more. People who spread gossip are the plague-carriers of our day. Cockroaches are clean, kindly creatures in comparison.
* Trying to please other people is largely a futile activity. Everyone will be mad at you sometime. Most of the people you deal with will dislike, disparage, belittle, or ignore what you say or do most of the time. Besides, you can never really know what others do want, so a good deal of whatever you do in that regard will go to waste. Be comforted. Those who love you will probably love you regardless, and they are the ones whose opinions are worth caring about. The rest aren’t worth five minutes of thought between them.
* Every winner is destined to be a loser in due course. It’s great to be up on the winner’s podium. Just don’t imagine you can stay there for ever. Worst of all is being determined to do so, by any means available.
* You can rarely, if ever, please, placate, change, or mollify an asshole. The best thing you can do is stay away from every one you encounter. Being an asshole is a contagious disease. The more time you spend around one, the more likely you are to catch it and become one too.
* Everything takes twice as long as you plan for and produces results about half as good as you hoped. There’s no reason to be downhearted about this. Just allow for it and move on.
* People are oddly consistent. Liars usually tell lies. Cheaters cheat whenever it suits them. A person who confides in you has usually confided in several others first—but not got the response they wanted. A loyal friend will stay loyal under enormous amounts of thoughtless abuse.
* However hard you try, you can’t avoid being yourself. Who else could you be? You can act and pretend, but the person acting and pretending is still you. And if you won’t accept yourself—and do the best you can with what you have—who then has any obligation to accept you?
* When it comes to blatant lies, there are none more egregious than budget figures. Time spent agonizing over them is time wasted. Even if (miracle of miracles!) yours are honest and accurate, no one else will have been so foolish.
* The loudest noise in the world is the sound of people whining. Don’t add to it.


Adrian Savage